luni, 19 martie 2018

Munsell

Culorile pot fi, de asemenea, descrise şi localizate în spaţiul de culoare CIE 1976 folosind metoda precizării coordonatelor L*, C* şi h*. In această metodă coordonatele L sunt aceleaşi ca în sistemul Lab, iar C şi h sunt calculate din coordonatele a şi b. O acceaşi culoare are o aceeaşi localizare în spaţiul culorii, dar CIE Lab şi LCh sunt două căi diferite de a descrie poziţia sa. Spaţiul de culoare CIE L*C*h* este tri-dimensional, cu culorile localizate folosind coordonate cilindrice: L - coordonata luminozităţii, la fel ca în CIE Lab; C* - coordonata saturaţiei, distanţa perpendiculară din axa luminozităţii; h - unghiul nuanţei, exprimat în grade, cu 00 fiind o locaţie pe axa + a, continuând spre 900 pentru axa + b*, 1800 pentru —a*, 2700 pentru — b* şi înapoi la 3600 = 00. Mulţi utilizatori de sisteme CIE preferă metoda L*C*h* de specificare a culorii, deorece conceptele de nuanţă şi saturaţie concordă bine cu aprecierea vizuală. Pentru cei ce preferă exprimarea diferenţelor de culoare în sistemul CIE L*C*h* se folosesc următorii termeni: -ΔC*, diferenţa de saturaţie; -Δh*, diferenţa în unghiul nuanţei; -ΔH*, diferenţa în nuanţă metrică. Diferenţa în nuanţă metrică (ΔH*) este diferenţa de culoare, în unităţi de distanţă, datorită diferenţei unghiului nuanţei Δh. ΔH este folosit în calculul diferenţei totale de culoare, unde toţi termenii sunt distanţe (nu unghiuri): ΔE = [(ΔL)2 + (ΔC)2 + (ΔH)2]1/2 Diferenţele ΔE şi ΔL din CIE 1976 sunt aceleaşi pentru orice pereche de culori dacă se foloseşte CIE Lab sau CIE LCh.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu